Istoric
Cea mai veche formă de instituţionalizare a copiilor cu CES îi este datorată Reginei Maria, începând cu 1920. Legea Învăţământului din 1924 prevedea posibilitatea înfiinţării în învăţământul de masă a unor „clase diferenţiate pentru înapoiaţii mintal, pentru cei cu sănătate şubredă, asociali şi vicioşi, orbi şi surdomuţi”.
În Buzău a fost înfiinţată în anul 1959, Şcoala Ajutătoare de Băieţi. Unitatea a şcolarizat copii cu dizabilităţi, provenind mai ales din familii cu posibilităţi modeste de trai sau din familii dezorganizate. În 1995 a avut loc mixtarea, şcoala s-a numit Şcoala Specială nr. 1. În 2003 s-a înfiinţat învăţământul preşcolar special în şcoala noastră, iar în 2005 şi învăţământul profesional (arte şi meserii: lucrător în finisarea textilelor şi a pielăriei şi lucrător în alimentaţie publică).
La 1 ianuarie 2007 când unitatea noastră a devenit Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă elevii însrişi la acea dată erau cuprinşi în învăţământul de zi preşcolar, primar, gimnazial şi SAM.
În 2009 şcoala a celebrat semicentenarul şcolii (1959-2009), pe parcursul anului au avut loc mai multe activităţi didactice dedicate acestui eveniment, ca: dezvelirea plăcilor comemorative cu numele directorilor şi a directorilor adjuncţi ai şcolii, de la înfiinţare până astăzi, celebrarea centenarului C. Noica (o sută de ani de la naşterea marelui filozof); criticul şi eseistul Sorin Lavric, redactor la revista „România liberă”, a onorat evenimentul cu o comunicare ştiinţifică, alături de alte notabilităţi locale.
Prin educaţia incluzivă se urmăreşte exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susţine participarea la procesul de învăţământ a tuturor elevilor din cadrul comunităţii. Educaţia sau şcoala incluzivă implică ideea de schimbare – reformă a şcolii şi a societăţii în ansamblu, cu scopul de a răspunde dezideratului societăţii viitorulu i- „o societate pentru toţi”.
Fiecare copil prezintă particularităţi individuale şi de relaţie cu mediul, trăsături care necesită o evaluare şi o abordare profesională personalizate.
Atât cât ne-a stat în putinţă, am urmărit să angajăm ATITUDINI, nu APTITUDINI, ÎNVĂŢĂMÂNTUL SPECIAL fiind apriori o problemă de LIMBAJ şi ATITUDINE.
Copiii cu deficienţe au aceleaşi trebuinţe de bază în creştere şi dezvoltare ca toţi copiii: nevoia de securitate şi afecţiune, de apreciere şi întărire pozitivă, de încredere în sine, de stima de sine, de responsabilitate şi independenţă. Ei sunt la rândul lor diferiţi din punct de vedere al comportamentului, al motivaîiei chiar dacă prezintă acelaşi tip de deficienţă: (ADHD, sindrom DOWN, AUTISM, DISLEXIE, ILETRISM etc).
Activitaţile instructiv-educative desfăşurate cu elevii şcolii sunt în conformitate cu Planul de Învăţământ elaborat de Ministerul Educatiei Cercetarii si Tineretului şi transmis şcolii prin Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău.